Știu că fericirea doarme pe un nor,
O cuprind cu gândul, mă înalț, chiar zbor.
Simt că se ascunde într-un fir de vânt,
Să-i descopăr ritmul, mă cobor să-i cânt.

Pașii ei străbat mări fără hotar,
Lumea închipuită i se face dar.
Mreje de ispite și brațe de fum
Peste culmi de glorii vor să-i facă drum.

Îi caut privirea, îi veghez cărarea,
Și cu minte trează îmi ascult răbdarea.
Știu că mi-e fidelă și n-ar hoinări
Mai mult de o noapte ori un ceas pe zi.

Simplitatea clipei îmi dă bogăție,
Soarele-mi înalță caldă împărăție
Cu păduri și râuri, porți vii de lumină
Și inimi pereche ce, visând, se închină.

Ochi dragi mă întreabă dacă râd ori plâng,
Picături de viață în mănunchi se strâng,
Șoapta unui glas printre flori suspină
Simt, e fericirea... mă ține de mână!