Ați jucat vreodată tenis la perete?
Unii practică înotul, alții aleargă, merg la sală, joacă baschet, volei sau fotbal. Sportul te ajută să te deconectezi, să te încarci și să te descarci. Mie îmi place tenisul la perete, și nu mă refer aici la squash, ci la antrenamentul de tenis la perete. Sunt începătoare, dar deja m-a cucerit.
”Tu centrezi, tu dai cu capul”
Cum lovești, așa primești. Dacă mă lansez cu râvnă, feedbackul poate fi o provocare, dacă păstrez un ritm lent, potolit, situația rămâne sub control, dar intervine totodată o stare de pliciseală, de lipsă de perspectivă.
Sunt determinată să mențin cât mai mult mingea în joc, dar cu toate acestea, prefer de multe ori jocul mai intens, dau pase mai puternice, fără o țintă sigură, nerăbdătoare să primesc răspunsul și sa-i fac față.
Bine, bine, dar cum îmi pot evalua potențialul dacă partenerul (adversarul meu )e un perete, un zid?
Păi tocmai, pentru că în situația de față, partenerul și adversarul meu sunt chiar EU.
