Nu am pus-o imediat în bibliotecă, de teamă că se va rătăci printre celelalte cărți. Am lăsat-o deoparte. Din păcate, asta ne-a costat. Nu am mai știut unde exact am pus-o și am dat de ea, abia pe final de vacanță, când i s-a dat citire. Și ce ne-a mai plăcut, tuturor, de la mic la mare!

Povestea e despre un băiețel, Petre, care, în timp ce sărea pe canapea, din greșeală, în cădere, a atins și spart vaza preferată a mamei. Peste tot era plin de cioburi. Obișnuit cu pedeapsa atunci când făcea ceva rău, copilul se gândește cu disperare la o soluție, ca să repare greșeala, să scape de pedeapsă, să nu se simtă vinovat și să nu producă neplăcere mamei. Cea mai viabilă soluție ar fi, gândește copilul, să dea timpul înapoi, astfel încât, incidentul să nu fi avut loc.

Curios, băiețelul se apropie de ceasornic, deschide ușa și intră înăuntru. Acolo descoperă o lume fantastică, ca Alice în Țara Minunilor. Pendulul și rotițele prind viață și îi vorbesc, rând pe rând, într-o mișcare perpetuă, stânga-dreapta, respectiv într-o rotire amețitoare, fără nicio pauză.

Nici pendulul, nici rotițele nu-i dau vreo speranță copilului că timpul ar putea fi dat înapoi. Ca să dai timpul înapoi, în primul rând acesta ar trebui oprit, ceea ce e imposibil, spuneau rotițele zimțate, care, deși ruginite de atâta efort, nu întrezăreau vreo posibilitate de a opri mecanismul, respectiv, timpul.

Băiatul are o tentativă și reușește să oprească câteva rotițe, dar ajunge într-o altă încăpere, unde pe un fotoliu, o bătrânică, învârtea un ghem de ață. Bătrâna nu l-a încurajat pe băiat să dea timpul înapoi, argumentând că astfel nu va învăța nimic din această experiență. L-a îndemnat să accepte situația.

Băiatul s-a înfuriat, i-a smuls ghemul din mână și a fugit spre ieșire. În tot acest parcurs, Petre a reușit să dea timpul înapoi. Cartea se termină astfel, exact cum a început: Băiatul sare vesel pe canapea, iar din greșeală, în cădere, a atins și spart vaza preferată a mamei. Peste tot era plin de cioburi.

Morala. Orice situație trebuie asumată sau înfruntată, chiar dacă repetăm aceleași greșeli, ne nenumărate ori. Poate băiatul ar fi reușit să procedeze astfel, dacă și atitudinea părintelui ar fi fost diferită. Petre trebuie să înțeleagă atunci când a greșit, să caute soluții eficiente pentru gestionarea situației, dar nu determinat de sentimentul de teamă.

Povestea îmi aduce aminte de filmul ”Ziua cârtiței” în care”Phil Connors, meteorolog de serviciu, este trimis să relateze de pe teren, dintr-un cătun obscur aflat în centrul atenției o dată pe an, de "Ziua Cârtiței".Pentru că a făcut același lucru în ultimii patru ani, Phil nu face niciun efort să-și mascheze nemulțumirea. Rutina anilor trecuți se repetă până în zorii zilei următoare când, după un somn liniștit, eroul nostru se trezește și constată că ziua precedentă se repetă. La început, Phil încearcă să profite și să folosească acest aspect în avantajul lui, dar apoi își dă seama că este blestemat să-și petreacă eternitatea în același loc, văzând aceleași persoane și făcând același lucru în fiecare zi” – text preluat de pe site-ul cinemagia.ro.

Dar să revenim la povestea noastră. Dacă conceptele preluate din cărțile motivaționale te îndrumă spre a accepta, a iubi, a ierta și a elibera, povestea lui Petru te îndeamnă clar la a medita profund asupra vulnerabilității ființei umane, atât de firave în fața greșelii, a păcatului ancestral, a capacității de iertare și asumare. Nu intru în detalii, pentru că e un subiect extrem de vast.
Cert e că această carte e o carte din care avem de învățat cu toții.