Zâmbește roua dimineții,
Timid se ștegre urma unui vis,
Ai vrea să vezi culoarea vieții,
Să lași fiorul nedescris
Și liniștit să stai
Cu un amic la ceai.

Amiaza zilei cântă dorul,
Dar forfota ascunde glasul.
Mintea-i pe drum, vâneaza sporul,
Nici gând să își oprească pasul
Și liniștit să stai
La umbra unui ceai.

Mugurii serii înfloresc,
Când soarele trist se ascunde,
Regrete vii lacom pândesc
Și nostalgia te pătrunde,
Căci ai fi vrut să stai
Cu un amic la ceai.

Și cauți tihna unui ceas
Și arta vorbei ce clădește,
Te întrebi: cât o mai fi rămas
Din vraja clipei ce zidește?
Și vrei cu orice preț să ai
Cu cine bea un ceai.

Despe ceremonia japoneză a ceaiului găsiţi informaţii AICI