Atunci când conține imagine, mesajul redat prin sunet este amplificat de mișcare, culoare, impact vizual. Lipsit de acestea, mesajul radiofonic, de exemplu, potențat doar prin sunet, creează uneori, efecte adverse. Cinci minute de astfel de mesaje, care majoritatea fac trimitere la o gamă variată de medicamente, obțin parcă efectul contrar. În loc de a cuceri consumatorul, acesta devine refractar prin efectul de prea plin, de prea mult. Voci suave îți oferă soluția la orice, îți promit tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Vocile te asigură că totul este posibil și pentru orice există o soluție.

Mie, personal, mi s-a întâmplat de câteva ori să ascult un astfel de calup publicitar, la radio, în timp ce mergeam cu mașina. După 2 minute, închideam radioul. Creierul meu se simțea iritat. Apoi îl porneam din nou, ascultând și analizând. Mă amuza oarecum străduința celor care au realizat spotul, introducerea atâtor efecte speciale, căutarea vocilor persuasive și crearea unor replici lipicioase, ademenitoare. La pachet, efectul a fost de repulsie. Cineva încerca parcă să-mi spele creierul și să-mi vâre pe gât o droaie de medicamente, care te vindecă nu doar de boli și afecțiuni trupești, dar și de metehne, de plictis, de ciudă și invidie s.a.m.d. Consumând de toate, pentru orice, vei fi nu doar sănătos, ci și prosper, fericit, împlinit.

Libertatea de a alege o avem, dar mesajul, așa cum e el construit și livrat, chiar dacă pare a fi pe aceeași traiectorie cu tipul de gândire win –win (câștig -câștig), îmi suna mai degrabă ca o vrăjeală bine gândită. Poate dacă mesajul ar veni mai simplu, spus pe un ton neutru, aș fi mai interesată. Cu cât e mai multă ”butaforie”, cu atât conținutul e mai golit de substanță.