O poveste ca niciodată
Pe Făt Frumos și Cosânzeana lui îi regăsim însă și azi mai în toate miturile publicitare, menite să atace sub o formă subversivă mintea omului avid de nou.
Balaurul cu trei capete e un fel de „la piovra”zilelor noastre, fata moșului și fata babei sunt întruchipări ale lăcomiei, respectiv ale generozității, instrumente ce lucrează activ în fiecare suflare omenenască de când lumea.
"Toate-s vechi și noi îs toate". Pe de altă parte, făcând un arc peste timp, părinții noștri se plângeau că au restricții la circulația cu mașina, că nu au curent seara, apă caldă, programe la TV și scutece la copii. Le era greu să găsească cele trebuincioase de-ale gurii, jucării și chiar haine. Azi, ne plângem că n-avem suficiente locuri de parcare, că ne e greu să alegem din generoasa ofertă de din toate câte sunt, că suntem copleșiți de invazia noilor tehnologii și trăim o viață prea stresantă.
Lumea s-a schimbat, dar a rămas ca o constantă, nemulțumirea omului legată de lucrurile materiale. Poate, dacă omul s-ar preocupa mai mult de partea spirituală, constanta s-ar schimba și am cunoaște alte revelații, mai debgrabă decât frustrări cotidiene legate de cine știe ce neajunsuri și neîmpliniri materiale.
Într-o zi, fiul meu a definit întunericul ca fiind lumină neagră. Inițial m-a amuzat constatarea lui, dar acum chiar cred că întunericul are lumina lui. Tot astfel cum tăcerea poate spune multe. Printr-un exercițiu de imaginație, putem privi materia ca fiind întuneric, un întuneric care are însă lumina lui, pe care, ca s-o putem vedea, musai trebuie să deschidem mai larg ochii minții. Poate ar trebui să ne inspire mai mult viața oamenilor din vechile civilizații care, o dată ce au ajuns la bunăstarea materială, au ridicat ochii spre zei.
Viețile noastre se succed ca într-o roată de hamsteri, iar uneori nu vedem pădurea de copaci, la fel cum nu vedem lumina de întuneric.
Putem zice câte-n lună și-n stele de toate cele care au fost și vor mai fi încă, dar ceea ce face cu adevărat diferența între oameni, fapte sau timpuri, e dragostea, așa cum zice ”Nebunul”Simeon, al lui Baștovoi. E Singura ce poate pune plus sau minus între tot ceea ce mișcă în acest univers. Restul e doar o poveste ca niciodată.
