În fiecare an cârtițele îmi transformă curtea. O amenajăm împreună. Ele îmi oferă solul necesar nivelării curții. Iau de ici, pun dincolo. Așa că învățăm puțină topografie. Uneori sădesc diferite plante în jardiniere, iar textura solului folosit din mușuroi nu se compară cu niciuna produsă de om. Activitatea lor mă ajută să elimin pietrele mai mari sau să revigorez porțiuni împietruite și văduvite de vegetație. Respiră ele, respiră solul. Asta înseamnă că vindecăm pământul.
Lupta perpetuă a omului cu natura nu îngăduie astfel de colaborări, dar ar putea lăsa loc unui minim respect pentru aceste ființe. E suficient. Nu de alta, dar putem înțelege că trebuie să le fie puțin mai greu decât nouă să respire, să se hrănească, să se întâlnească. Sau poate că e invers.