Nu demult i-am dăruit Reginei Roșii un mic pui de Oțetar Roșu. Acum acesta a crescut. A crescut într-atât încât a început să o supere pe Regină.
Trebuie tăiat! a tunat ea.
Majestate, știți, arbustul vă face flori roșii, întru asemănarea Voastră...
Nici vorbă! Nimeni nu e mai frumos ca mine!
Nu lasă praful să vă intre-n casă... Majestate... a... Voastră!
Să fie tăiat!
Vă apară de zgomot, Mm...
Nu dorm în camerele acelea ale palatului! Tăiat! Tăiat! Să fie tăiat!
Tăiem doar crengile care încurcă...
Tăiați!
Și le-am tăiat. O pădure de crengi.
Iar Oțetarul mândru se făcu și Reginei îi plăcu.
Așa se face că am scăpat de la moarte un Oțetar.
Nu vă încredeți! Regina Roșie mai mult taie decât iartă!