Să aibă rădăcini, în sol adânc înfipte
Și ramuri fabuloase, cu frunze și cu poame coapte
Să aibă gândul bun, mereu la cel de Sus
Și-un caracter ales și frumos nespus.

Apoi vrei să-i dai aripi, să-nvețe și să zboare
Să fie Creator de sens și de valoare,
Și orice face-n viață, să-i fie bucurie
Să crească-n har și tihnă, în a lui călătorie!

Dar când copilul, primenit prin harul cel divin
Căci toți copiii sunt așa, de-acolo de unde vin
Îți arată ție, părinte priceput
Taine pe care, nicicând nu le-ai știut

Când pruncul tău aduce un sens în a ta viață
Și simți în trupul tău, Creația măreață,
Atunci te simți puternic, cu rădăcini adânci
Și simți cum îți cresc aripi, ce nu poți să le frângi!