La un webinar despre Inteligența emoțională în procesul de comunicare și Gestionarea conflictelor în comunicare, la care am participat, trainerul ne-a adus la un moment dat în centrul atenției, patru întrebări, spunea el, esențiale, pentru a reuși să gestionăm eficient un dialog și anume:

- Ce vrei să obții în momentul în care te lansezi într-o conversație?

- Care sunt ideile, intențiile, valorile care sunt în conflict între tine și partenerul/partenerii de conversație?

- Atitudinea mea mă ajută să ating scopul propus?

- Care este soluția? Ce ar trebui să fac eu diferit pentru a-mi atinge scopul?

Nu știu de ce, pe mine m-a dus imediat gândul să raportez aceste patru întrebări, la relația omului cu viața.

- Ce vreau să obțin de la viață? Și nu mă refer aici la scopuri mercantile sau ce vreu să mă fac când voi fi mare, ci la sensuri mai profunde, spirituale.

- Care sunt ideile, intențiile, valorile care sunt în conflict cu natura ființei mele, prin tot ceea ce săvârșesc eu în această realitate/experiență pământească?

- Atitudinea mea mă ajută să ating scopul propus?

- Care este soluția? Ce ar trebui să fac eu diferit pentru a-mi atinge scopul?

Mai e o vorbă: Ce ți-e scris, aia se întâmplă!
Bine, bine, spun eu, dar noi nu suntem părtași la această ”scriere”? Poate chiar (co) Autori, prin traseul impus de harta gândurilor, a atitudinii cu care ne raportăm la experinețele vieții, a faptelor care derivă ca o consecință intrinsecă?

Într-o zi l-am întrebat, așa spontan, pe fiul meu:
- Tu ce vrei să obții de la viață?
- Mi-a răspuns prompt:
- Iubire!