”Mi-au sosit cele 20 de kilograme de cărți pe care le-am comandat”, scria la un moment dat o mămică, în decembrie, pe o pagină de socializare dedicată promovării de cărți pentru cei mici. Ok, mi-am zis, e decembrie, luna cadourilor, e ok să încurajezi lectura în rândul celor mici, dar să ajungi să calculezi cărțile citite sau cumpărate, în kilograme, mie personal, mi se pare cam ”prea mult”.

Un exemplu de ”prea bine”, e atunci când soacra te răsfață cu un preparat delicios, pe care-l apreciezi în mod deosebit, dar pe care, draga de ea (soacra) simte nevoia să-l ”îmbunătățească”considerabil data viitoare când îl prepară, pentru a-l face și mai gustos. Iese un dezastru, pentru că a intervenit ”prea binele”.

O prietenă mi-a povestit că băiețelul ei a avut o serbare la grădiniță și doamnele educatoare i-au anunțat pe părinți să stea liniștiți că s-au ocupat ele de costumația copiilor. Totul este pregătit. O mămică, însă a venit cu ideea să adauge costumației băiețeilor un papion, să arate mai bine. Toate mămicile au fost de acord. Și așa a început o epopee a discuțiilor pe grupurile de whatsapp cu ce fel de papion să fie, ce culoare, de la ce magazin. Câteva mămici au fost prin oraș, au trimis poze cu ce au găsit, produse+preț. Și o săptămână s-au chinuit bietele să adauge acest accesoriu la costumul pregătit de educatoare. ”Prea binele”și-a arătat și în acest caz grozăvia.

În revistele dedicate sexului frumos tot dau în ultimul timp peste articole legate de beneficiile intervențiilor cu botox. Cum sunt recomandate acestea de la vârste tot mai fragede, gen Baby Botox, pentru a preveni apariția ridurilor, dar și pentru a crea tot felul de efecte estetice adolescentelor. ”Mai bine să previi decât să combați”, spun campaniile pro-botox. E tot ”prea binele”.

Am mers într-o zi să cumpăr niște flori. Eram cu copiii. Fiecare dintre ei și-au ales câte-o floare din vazele pline cu de toate. Florăreasa, aflată sub vraja ”prea binelui”, a smuls floarea din mâna fetiței și a ajustat-o puțin, să nu fie coada florii prea mare, i-a mai tăiat din frunze, s-o potrivească pentru mânuța ei mică. Atunci să vezi lacrimi de crocodil pe fața copilului. Acum, pune-i coada florii înapoi, dacă mai poți!

Soțul meu bea cafea simplă. Punct. La cafenea, pentru a anticipa întrebările ospătăriței, el zice;
- Vreau cafeaua fără lapte, fără zahăr, fără miere, fără frișcă…
Ospătărița i-a ascultat doleanțele. I-a servit o cafea cu un biscuit. 

În materie de cărți aș aminti doar două, pentru a susține pledoaria expusă în rândurile de mai sus. Dintre cărțile pentru copii aș aminti ”Prea mulți morcovi”, scrisă de Katy Hudson, iar dintre cărțile pentru adulți, mi-am adus aminte de scena descrisă de Mihail Bulgakov în ”Maestrul și Margareta”, când dracii îi sărută rând, pe rând genunchiul Margaretei, până când acesta sângerează de atâtea atingeri.

Exemplele pot continua, muuult și bine. Dar ca să evit ”prea multul și prea binele”, mă voi opri aici. Concluzia vă aparține!