Să nu ucizi.

Așa spune una dintre marile învățături ale lumii. Ceea ce nu spune e pe cine sau ce. Pentru că învățătura circulă în cadrul speciei umane, credem că se referă doar la aceasta. Și totuși omenirea găsește deseori scuze tocmai pentru a o încălca și a folosi contrariul acesteia împotriva ei înșiși.
Să nu ucizi.

Într-o zi am ajutat o viespe să iasă afară dintr-o cafenea. Își dorea acest lucru și părea perfect conștientă de asta. Evident că nu avea nicio pornire agresivă împotriva cuiva, dar simpla ei prezență acolo crea o atmosferă de neliniște printre clienți. Nu putem ști câți dintre aceștia realizau cu adevărat intențiile insectei.

Într-o altă zi am descoperit sub fereastra casei o colonie de viespi, iar o alta își făcuse un minunat cuib de hârtie atârnat ca un candelabru de tavanul terasei.
Viespile cele mari (gărgăunii) le-am găsit aciuate într-o zidărie de cărămidă din spatele casei. Poate că erau mai timide.
Înclin să cred că seceta și casa de lemn au contribuit la formarea acestui viespar.
Cu toate acestea, conștient de zicerea lui Stalin privind tragedia unei morți și depersonalizarea statistică a milioane de alte asemenea, am încercat să neutralizez preventiv cuiburile de viespi.

Și am reușit cu viespile comune. Cu cele mari lupta a fost mai aprigă, pulverizările cu insecticide sau obturarea intrărilor în cuib rămânând fără efect. Așa că am trecut la eliminarea lor bucată cu bucată cu ajutorul unui plici. Treaba mergea, dar încet. Îmi trebuia răbdare și calm ca să evit vreun eventual atac. La fiecare mișcare pe care o făceam gărgăunii ieșeau agitați, iar în acel moment pliciul se abătea asupra lor. Cei care scăpau neatinși zburau undeva în apropiere, iar când reveneau la intrarea în cuib pliciul îi aștepta. Și tot așa, duceam bătălia de unul singur, fără ca viespile cele mari să pară a înțelege ceva. Mi se păreau de-a dreptul vulnerabile.

Am încetat lupta când am considerat colonia slăbită și nu voiam să risc o înțepătură gratuită.
Cu toate că treaba era incomplet finalizată, am plecat 7 zile în concediu.

La întoarcere am vizitat gărgăunii. Colonia era refăcută și împrejurul cuibului era activitate intensă. Avea deja intrări multiple, fiecare cu unul sau doi gardieni pe podișorul de cărămidă, iar în zbor patrule de doi-trei gărgăuni făceau rondul cuibului. Unul dintre ei m-a înțepat.

Am înțeles că nu mai pot iniția o nouă bătălie în termenii mei. Le-am admirat realizările și am hotărât să-i las în pace. Relația noastră este la fel și acum.

Cuvinte cheie