Cum să ai vreme de un ceai
Când nici de respirat nu ai,
căci timpul trece prea hain
Și-ți fură rostul tău divin.

De ce n-ai sta un ceas la ceai
Chiar dacă crezi că timp nu ai
Să stai să-l bei, să-l savurezi,
Cu ochi deschiși, chiar să visezi.

Și ceaiul nu să-l bei, de sete sau de boală
Ci de răsfăț, de tihnă, chiar morală
Ceaiul îl bei cu prietenul cel bun
La timpul care trece, tu să devii imun.

Eu vă spun, chiar cred, pe bune
O vorbă înțeleaptă ce spune,
c-atunci când stai și nu faci mai nimic
Deloc nu pare a fi timp irosit.

Și gânduri multe ce te copleșesc,
Se risipesc în vorbe, ce sensul își găsesc
Și-așa vei afla, ce la început tu nu credeai
Sensul vieții, într-o ceașcă de ceai!