PRIMUL COPIL: Ă-ă, hm, î-hmmm, hm! E cineva conectat?
AL DOILEA COPIL: A-a-a, m-m-m, î-hîîî! Eu sunt aici de ceva timp.
PRIMUL COPIL: Ă-ă, fain! Și ce faci?
AL DOILEA COPIL: Mă-ă plictisesc, nu știu ce aș mai putea face! Nu de alta, dar aș vrea ca să mai simt ceva. Le-am făcut pe toate!
AL TREILEA COPIL: Alooo! Sunt singur? O-hoo! Se pare că nu! Ce faceți fraților? Tânjiți? Salvați-mă! O să mor... (după o vreme) de plictiseală! Hă-hă! Ce ne jucăm azi?
PRIMUL COPIL: Ă-ă, azi nimic! Am jucat tot ce se poate!
AL TREILEA COPIL: D-da-a! Nimic de zis. Plictiseala o să distrugă omenirea! Hă! Hă!
PRIMUL COPIL: Ar mai fi ceva de jucat, dar nu vreau să știe mama și tata! Ă-ă, hm, de-a nuclearele nu ne-am jucat încă... î-hmmm, hm!
AL DOILEA COPIL: A-a-a! M-m-nu! Asta nu! Nu știm cum se termină jocul! Nu știm cum să ne oprim dacă e cazul! Îh!
AL TREILEA COPIL: Nu-i nimic! Jucăm puțin, iar dacă nu ne place o lăsăm baltă.
AL DOILEA COPIL: Să vedem ce iese... Dar numai puțin...
PRIMUL COPIL: Să începem până nu ne vede vreun părinte... Că...

Se joacă, dar nu își dau seama că jocul îi depășește, că pierd controlul.

AL TREILEA COPIL: Ce de lumină! Hă-hă! Totu-i praf! Faceți zoom ca să văd mai bine!
PRIMUL COPIL: Ă-ă, nu avem zoom aici! Asta e realitate, frate!
AL TREILEA COPIL: Oa-aaa! Adio, plictiseală! Realitatea-i varză! A-aah!
AL DOILEA COPIL: Ăia-s morții? Mai aproape, să-i văd mai bine! Uah!
AL TREILEA COPIL: Ă-hăă! Unde sunteți?
PRIMUL COPIL: Ă-hmmm! E cineva conectat? E cineva...

Beznă și frig. Liniște. Jocul realităţii se resetează.

CORUL COPIILOR ATOMICI: Î-hî! Î-hî! A-u, a-u! Hm! Hm! U-aah! U-aah!

MOȘNEAGUL, supărat pe toate astea, își scutură pipa neterminată, apoi se scarpină nervos la ceafă. Meditativ, se uită-n catastif. E trist că trebuie să o ia de la capăt. Ia creionul roșu și taie din tabelul speciilor cuvântul OM și scrie MAIMUȚE.
Cu năduf, MOȘNEAGUL tună asupra lumii noi: Nu așa se face lumină, măi copii!

MOȘNEAGUL își umple pipa, se așează confortabil și așteaptă ca noua lume să vadă adevărata lumină.